Centaurea nigra

De Wikipedia
(Redirixío dende Centaura)
Centaurea nigra
centaura
Clasificación científica
Reinu: Plantae
Subreinu: Tracheobionta
División: Magnoliophyta
Clas: Magnoliopsida
Subclas: Asteridae
Orde: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia: Carduoideae
Tribu: Cynareae
Subtribu: Centaureinae
Xéneru: Centaurea
Especie: Centaurea nigra
L.
Subespecies
Consultes
Royal Botanic Gardens, Kew Royal Botanic Gardens, Kew
World Flora Online World Flora online
[editar datos en Wikidata]

La centaura[1] (Centaurea nigra) ye una especie de planta de la familia de les Asteracees.

Detalle de la flor
Vista de la planta
Centaurea nigra

Calteres[editar | editar la fonte]

Yerba perenne per mediu de rizomes. Tarmos erectos de 40-100 cm d'altor, enchíos so los capítulos. Fueyaa alternes; les basales dentaes o llixeramente lobulaes, ovaes o llanceolaes; les del tarmu enteru y llanceoláu; toes más o menos peloses. Flores arrexuntaes en capítulos arreyaos a la fin de los tarmos o de les cañes d'estos; arreyo más o menos globosu d'hasta 15 mm de diámetru; bráctees involucrales con apéndices negros o de color pardu escuru, pectinado-fimbriaos, con 14 o 16 fimbries a cada llau; corola tubular de color púrpura; miriguanu presente. Frutu en aqueniu estruyíu d'unos 3 mm de llargor. Floria dende finales de primavera y nel branu.[2]

Hábitat[editar | editar la fonte]

Cantos de regueros y agüeries. Praos.

Distribución[editar | editar la fonte]

Bélxica, Gran Bretaña, Portugal, Francia, Alemaña, Irlanda, Suiza, Holanda, España, Italia, Noruega, Suecia. Introducida n'Austria, República Checa, Eslovaquia y Dinamarca.

Propiedaes[editar | editar la fonte]

Indicaciones: utilízase como diuréticu, sudoríparu, tónicu.[3]

Taxonomía[editar | editar la fonte]

Centaurea nigra describióse por Carolus Linnaeus y espublizóse en Species Plantarum 2: 911. 1753.[4]

Etimoloxía

Centaurea: nome xenéricu que procede del griegu kentauros, homes-caballos que conocíen les propiedaes de les plantes melecinales.

nigra: epítetu llatín que significa "negru".

Sinonimia
  • Centaurea jacea subsp. nigra (L.) Bonnier & Layens
  • Centaurea nemoralis Jord.[4]
  • Centaurea austriaca Rchb.
  • Centaurea babingtonii Lacaita ex Hayek
  • Centaurea commutata Nyman
  • Centaurea debeauxii subsp. nemoralis (Jord.) Dostál
  • Centaurea dubia subsp. nigra
  • Centaurea fulva
  • Centaurea inuloides Willk.
  • Centaurea inuloides Fisch. ex Janka
  • Centaurea jacea subsp. nigra (L.) Bonnier & Layens
  • Centaurea leucocephala Schur
  • Centaurea moritziana Hegetschw.
  • Centaurea ñervosa Rchb. ex Steud.
  • Centaurea nigrescens DC.
  • Centaurea nigricans Link ex Spreng.
  • Centaurea fosca Jord.
  • Centaurea pectinata var. fuscata Rouy
  • Centaurea phrygia Lapeyr. ex Willk. & Lange
  • Centaurea rufescens Nyman
  • Cyanus niger Gaertn.
  • Cyanus phrygius
  • Cyanus plumosus Gilib.
  • Cyanus pumilus Baumg.
  • Jacea nemoralis (Jord.) Soják
  • Jacea nigra (L.) Hill[5]
subsp. aterrima (Hayek) Hayek
  • Centaurea aterrima Hayek
  • Jacea aterrima (Hayek) Holub
subsp. carpetana (Boiss. & Reut.) Nyman
  • Centaurea carpetana Boiss. & Reut.
  • Jacea carpetana (Boiss. & Reut.) Holub
subsp. rivularis (Brot.) Cout.
  • Centaurea rivularis Brot.
  • Jacea rivularis (Brot.) Soják[6]

Nome común[editar | editar la fonte]

Esta especie ye conocida nel dominiu llingüísticu asturlleonés col nome común centaura[1].

Ver tamién[editar | editar la fonte]

Referencies[editar | editar la fonte]

  1. 1,0 1,1 URL de la referencia: http://www.sabencia.net/nomenclator.php.
  2. Luceño Garcés, M. (1998). Flores de Gredos. Ávila:Caxa d'Ávila. ISBN 84-930203-0-3.
  3. «Centaurea nigra». Plantes útiles: Linneo. Consultáu'l 27 de payares de 2009.
  4. 4,0 4,1 «Centaurea nigra». Tropicos.org. Missouri Botanical Garden. Consultáu'l 2 d'agostu de 2012.
  5. Centaurea nigra en PlantList
  6. Centaurea nigra subsp. en PlantList

Bibliografía[editar | editar la fonte]

  1. Abrams, L. & R. S. Ferris. 1960. Bignonias to Sunflowers. 4: 732 pp. In L. Abrams Ill. Fl. Pacific States. Stanford University Press, Stanford.
  2. Cronquist, A. J. 1980. Asteraceae. 1: i–xv, 1–261. In Vasc. Fl. S.E. U. S.. The University of North Carolina Press, Chapel Hill.
  3. Fernald, M. 1950. Manual (ed. 8) i–lxiv, 1–1632. American Book Co., New York.
  4. Flora of North America Editorial Committee, e. 2006. Magnoliophyta: Asteridae, part 6: Asteraceae, part 1. 19: i–xxiv. In Fl. N. Amer.. Oxford University Press, New York.
  5. Gleason, H. A. 1968. The Sympetalous Dicotyledoneae. vol. 3. 596 pp. In H. A. Gleason Ill. Fl. N. U.S. (ed. 3). New York Botanical Garden, New York.
  6. Gleason, H. A. & A. J. Cronquist. 1991. Man. Man. Vasc. Pl. N.E. U.S. (ed. 2) i–910. New York Botanical Garden, Bronx.
  7. Hickman, J. C. 1993. Jepson Man.: Higher Pl. Calif. i–xvii, 1–1400. University of California Press, Berkeley.
  8. Hitchcock, C. H., A. J. Cronquist, F. M. Ownbey & J. W. Thompson. 1984. Compositae. Part V.: 1–343. In Vasc. Pl. Pacific N.W.. University of Washington Press, Seattle.
  9. Marticorena, C. & M. Quezada. 1985. Catálogu de la Flora Vascular de Chile. Gayana, Bot. 42: 1–157.
  10. Munz, P. A. & D. D. Keck. 1959. Cal. Fl. 1–1681. University of California Press, Berkeley.
  11. Scoggan, H. J. 1979. Dicotyledoneae (Loasaceae to Compositae). Part 4. 1117–1711 pp. In Fl. Canada. National Museums of Canada, Ottawa.
  12. Voss, E. G. 1996. Michigan Flora, Part III: Dicots (Pyrolaceae-Compositae). Cranbrook Inst. of Science, Ann Arbor.
  13. Zuloaga, F. O., O. Morrone, M. J. Belgrano, C. Marticorena & E. Marchesi. (eds.) 2008. Catálogo de las plantas vasculares del Cono Sur (Arxentina, Sur de Brasil, Chile, Paraguái y Uruguái). Monogr. Syst. Bot. Missouri Bot. Gard. 107(1): i–xcvi, 1–983; 107(2): i–xx, 985–2286; 107(3): i–xxi, 2287–3348.

Enllaces esternos[editar | editar la fonte]