Cakile maritima

De Wikipedia
Cakile maritima
Clasificación científica
Reinu: Plantae
División: Magnoliophyta
Clas: Magnoliopsida
Subclas: Dilleniidae
Orde: Brassicales
Familia: Brassicaceae
Xéneru: Cakile
Especie: Cakile maritima
Scop., Flora carniolica( ed.2), vol.2, p.35, 282, 844, 1772[1]
Distribución
Consultes
Royal Botanic Gardens, Kew Royal Botanic Gardens, Kew
World Flora Online World Flora online
[editar datos en Wikidata]
Inflorescencia, detalle.
Frutos articulaos maduros in situ.
Frutu coles sos alfayes separaes.
Granes sueltes.
Cakile maritima

Cakile maritima, la guxanu de mar, ye una especie de planta fanerógama común perteneciente a la familia Brassicaceae (antes Cruciferae). Ta bien estendida n'Europa, especialmente nes costes, y güei día puede atopase n'otres zones del mundu onde s'introdució. Nes costes del oeste y este d'América del Norte ye una maleza nociva potencial.

Carauterístiques[editar | editar la fonte]

Ye una planta añal que crez en macizos o nos montículos d'arena nes sableres y dunes. Les fueyes son carnoses, lobulaes, de color verde y eventualmente con tintáu magenta. Les flores, tetrámeres, cortamente pedunculaes, son de color blancu-lila, colos sépalos erectos y los pétalos bien estremaos en uña y llimbu, esti postreru patente hasta reflexu. Los frutos (silicues), en forma de mitra cónica erecta, son articulaos en 2 partes inxeríes, caúna monolocular. La inferior monosperma o albortada, la cimera xeneralmente monosperma. Esta postrera, cola so grana, puede llexar dempués de dixebrase de l'alfaya basal, y quedar asina esvalixada pel mar. Diches granes, de color pardu anarajando, tienen una forma oblonga narquiada y son lateralmente derrotes.

Distribución y hábitat[editar | editar la fonte]

Mariñes del Atlánticu (incluyíes les Islles Canaries), del Mediterraneu y del Mar Negru, dende Marruecos hasta Finlandia al Norte. Naturalizada n'América y Australia.[1]

Propiedaes[editar | editar la fonte]

Indicaciones: ye antiescorbútico, aperitivo, escitante.[2]

Taxonomía[editar | editar la fonte]

Nome común[editar | editar la fonte]

Nun hai conseñaos nomes comunes n'asturianu pa esta especie.

Sinónimos[editar | editar la fonte]

Los innumberables taxones infra-específicos descritos na lliteratura botánica son, práuticamente toos, meros sinónimos.

  • Bunias cakile L., Sp. Pl., 2: 670, 1753
  • Cakile cakile (L.) Karst.
  • Cakile serapionis Gaertn.
  • Cakile littoralis Jord.
  • Pteroneurum bipinnatum Rchb.
  • Isatis aegyptia L.
  • Cakile aegyptica (L.) Pignatti
  • Cakile aegyptiaca (L.) Willd.
  • Cakile maritima var. aegyptica (L.) Delile
  • Cakile maritima subsp. aegyptica (L.) Nyman
  • Cakile maritima var. aequalis (L'Hér. ex DC.) Chapm.
  • Cakile maritima var. amblycarpa O.E.Schulz
  • Cakile maritima var. americana (Nutt.) Torr.
  • Cakile maritima var. auriculata Post
  • Cakile maritima var. australis Coss.
  • Cakile maritima f. baltica Rouy & Foucaud
  • Cakile maritima var. baltica (Rouy & Foucaud) Paol.
  • Cakile maritima f. baltica Jord. ex Rouy & Fouc.
  • Cakile maritima var. bipinnata O.E.Schulz
  • Cakile maritima var. cubensis (DC.) Chapm.
  • Cakile edentula Jord.
  • Cakile maritima var. edentula Loret
  • Cakile maritima var. geniculata B.L.Rob.
  • Cakile hispanica Jord.
  • Cakile maritima var. hispanica (Jord.) Paol.
  • Cakile maritima subsp. integrifolia (Hornem.) Greuter & Burdet
  • Cakile maritima var. integrifolia W.D.J. Koch
  • Cakile maritima f. islandica Gand.
  • Cakile maritima subsp. islandica (Gand.) Elven
  • Cakile maritima var. laciniata Hallier
  • Cakile maritima var. latifolia Desf.
  • Cakile monosperma Lange
  • Cakile maritima var. monosperma (Lange) O.E.Schulz
  • Cakile maritima var. oxycarpa O.E.Schulz
  • Cakile maritima var. pandataria N.Terracc.
  • Cakile maritima f. pandataria (A.Terracc.) O.E.Schulz
  • Cakile maritima var. pinnatifida Delile
  • Cakile maritima f. pygmaea O.E.Schulz
  • Cakile maritima var. sessiliflora O.E.Schulz
  • Cakile maritima var. sinuatifolia (Stokes) DC.
  • Cakile maritima var. susica Maire, Weiller & Wilczek[3][4][5]
Subespecies aceptaes

Citoloxía[editar | editar la fonte]

Referencies[editar | editar la fonte]

  1. USDA-GRIN
  2. Font Quer, Pío, Plantes melecinales - El Dioscorides anováu, p.259-60, Editorial Labor, SA, Barcelona, 1980
  3. Error de cita: La etiqueta <ref> nun ye válida; nun se conseñó testu pa les referencies nomaes anthos
  4. The Euru+Medit Plantbase
  5. The Plant List
  6. Chromosomenzählungen. Bocquet G., Baltisberger M. & Charpin A., Ber. Geobot. Inst. Y.T.H. Stiffung Rübel, 55: 246-251 (1989)

Enllaces esternos[editar | editar la fonte]