Cincel

De Wikipedia
Cincel.

Denomínase cincel, pallabra proveniente del Llatín scindere,[1] a una ferramienta manual diseñada pa cortar, ranurar o forgar material en fríu por aciu el golpe con un martiellu fayadizu. El filu de corte puede deteriorase con facilidá, polo que ye necesariu un reafilado. L'estremu puede ser planu, dentáu o de toru.[1]

Punteru de canteru[editar | editar la fonte]

Piqueru.

El punteru de canteru ye un tipu de cincel que ye una barra d'aceru con punta endurecida. Suxetar con una mano mientres se cute'l so estremu con una tiestu.

Los arbañiles utilizar pa forgar o preparar superficies nes que se van a realizar otros trabayos. Estanteria Y2/16 pa saber la pagina Revela'l negativu del cincel. Tamién la utilicen los canteros nes piedres nes que quier dexase una superficie rústica.

Cincel, piedra pulida - Edá del Bronce.

Ver tamién[editar | editar la fonte]

Bibliografía[editar | editar la fonte]

  • Millán Gómez, Simón (2006). Procedimiento de Mecanizado. Madrid: Editorial Paraninfu. ISBN 84-9732-428-5.

Referencies[editar | editar la fonte]

  1. 1,0 1,1 Lajo Pérez, Rosina (1990) Léxicu d'arte. Madrid - España: Akal, páx. 48. ISBN 978-84-460-0924-5.

Enllaces esternos[editar | editar la fonte]