Valeriana dioica

De Wikipedia
Valeriana dioica
Clasificación científica
Reinu: Plantae
Subreinu: Tracheobionta
División: Magnoliophyta
Clas: Magnoliopsida
Subclas: Asteridae
Orde: Dipsacales
Familia: Caprifoliaceae
Subfamilia: Valerianoideae
Xéneru: Valeriana
Especie: V. dioica
L.
Consultes
Royal Botanic Gardens, Kew Royal Botanic Gardens, Kew
World Flora Online World Flora online
[editar datos en Wikidata]
Valeriana dioica
Ilustración

Valeriana dioica ye una especie botánica perteneciente a l'antigua familia Valerianaceae, agora subfamilia Valerianoideae.

Hábitat[editar | editar la fonte]

Alcuéntrase na rexón del Mediterraneu y n'Europa central y boreal.

Descripción[editar | editar la fonte]

Ye una planta perenne qu'algama los 10-40 cm coles fueyes inferiores ovales o elíptiques, enteres y peciolaes; les cimeres son sésiles con 5-9 segmentos, siendo'l terminal más grande; les flores son dioicas de color rosa, les masculines el doble de grande, alcuéntrase en corimbos laxos.[1]

Distribución y hábitat[editar | editar la fonte]

Alcuéntrase en trampales, cantos de cursos d'agua (alisedas, saucedas, etc.), yerbazales de fondalaes, en quejigales, fayedales y carbayeraes, etc., xeneralmente en suelos acedos de testura arenosa; a una altitú de 0-1700 metros, nel suroeste, centru y norte d'Europa, y llocal nel S d'Asia. Norte de la Península Ibérica.[2]

Taxonomía[editar | editar la fonte]

Valeriana dioica describióse por Carlos Linneo y espublizóse en Species Plantarum 31, nel añu 1753.[3][4]

Etimoloxía

Valeriana: nome xenéricu deriváu del llatín medieval yá seya en referencia a los nomes de Valerio (que yera un nome bastante común en Roma, Publio Valerio Publícola ye'l nome d'un cónsul nos primeros años de la República), o a la provincia de Valeria, una provincia del imperiu romanu, o cola pallabra valere, "pa tar sanu y fuerte" del so usu na medicina popular pal tratamientu del nerviosismu y l'histeria.[5]

dioica: epítetu llatín que significa "dioica".[6]

Citoloxía

El númberu de cromosomes ye de: 2n = 16, 32.

Sinonimia
  • Valeriana cantabrica Pau
  • Valeriana nasturtiifolia Lag. ex Lange in Willk. & Lange[7]
Variedaes

Nome común[editar | editar la fonte]

  • Castellán: valeriana, valeriana de regueros, verberiana[7]

Ver tamién[editar | editar la fonte]

Referencies[editar | editar la fonte]

Bibliografía[editar | editar la fonte]

  1. Cody, W. J. 1996. Fl. Yukon Terr. i–xvii, 1–669. NRC Research Press, Ottawa.
  2. Gleason, H. A. 1968. The Sympetalous Dicotyledoneae. vol. 3. 596 pp. In H. A. Gleason Ill. Fl. N. U.S. (ed. 3). New York Botanical Garden, New York.
  3. Great Plains Flora Association. 1986. Fl. Great Plains i–vii, 1–1392. University Press of Kansas, Lawrence.
  4. Hitchcock, C. L., A. Cronquist, M. Ownbey & J. W. Thompson. 1984. Ericaceae through Campanulaceae. Part IV. 510 pp. In Vasc. Pl. Pacific N.W.. University of Washington Press, Seattle.
  5. Hultén, E. 1968. Fl. Alaska i–xxi, 1–1008. Stanford University Press, Stanford.
  6. Moss, E. H. 1983. Fl. Alberta (ed. 2) i–xii, 1–687. University of Toronto Press, Toronto.
  7. Scoggan, H. J. 1979. Dicotyledoneae (Loasaceae to Compositae). Part 4. 1117–1711 pp. In Fl. Canada. National Museums of Canada, Ottawa.
  8. Welsh, S. L. 1974. Anderson's Fl. Alaska Adj. Parts Canada i–xvi, 1–724. Brigham Young University Press, Provo.

Enllaces esternos[editar | editar la fonte]