Sanicula europaea

De Wikipedia
Sanicula europaea
Clasificación científica
Reinu: Plantae
División: Tracheophyta
Clas: Magnoliopsida
Orde: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia: Saniculoideae
Tribu: Saniculeae
Xéneru: Sanicula
Especie: S. europaea
L., 1753
Sinonimia
Consultes
Royal Botanic Gardens, Kew Royal Botanic Gardens, Kew
World Flora Online World Flora online
[editar datos en Wikidata]

La sanícula (Sanicula europaea) ye una yerbácea de la familia de les umbelíferes.

Descripción[editar | editar la fonte]

Yerba viviega. Tarmos erectos, d'hasta 30 cm d'altor. Fueyes toes basales o con dalguna pequeña na parte inferior del tarmu, simples, palmatipartidas, colos lóbulos crenado-serruchaos. Flores dispuesta en falsa umbeles con unos 3 radios, blanques o daqué rosaes. Frutos pequeños secos, de 4-5 mm, cubiertos de espinitas ganchudes. Floria en primavera.[2]

Hábitat[editar | editar la fonte]

Montes, llugares húmedos a la solombra.

Distribución[editar | editar la fonte]

Toa Europa, sacante Islandia.[3]

Taxonomía[editar | editar la fonte]

Sanicula europaea describióse por Carolus Linnaeus y espublizóse en Species Plantarum 1: 235 en 1753.[4]

Etimoloxía[editar | editar la fonte]

Sanicula: nome xenéricu que remanez del diminutivu de la pallabra llatina sanare que significa "curar".[5]

europaea: epítetu llatín xeográficu que se refier a la so llocalización n'Europa.[6]

Ver tamién[editar | editar la fonte]

Referencies[editar | editar la fonte]

  1. «Sanicula europaea» (inglés). Kew Science. Consultáu'l 2023-04-20.
  2. Luceño Garcés, M. (1998). Flores de Gredos. Ávila:Caxa d'Ávila. ISBN 84-930203-0-3.
  3. Polunin, O. (1989). Guía fotográfica de las Flores Silvestres de España y de Europa. Barcelona:Omega. ISBN 84-282-0857-3.
  4. «Sanicula europaea» (inglés). Tropicos.org. Missouri Botanical Garden. Consultáu'l 20 d'abril de 2023.
  5. En Nomes Botánicos
  6. N'Epítetos Botánicos

Bibliografía[editar | editar la fonte]

  1. AFPD. 2008. African Flowering Plants Database - Base de Donnees des Plantes a Fleurs D'Afrique.
  2. Flora of China Editorial Committee. 1988-2013. Fl. China Unpaginated. Science Press & Missouri Botanical Garden Press, Beijing & St. Louis.
  3. Flora of China Editorial Committee. 2005. Fl. China 14: 1–581. Science Press & Missouri Botanical Garden Press, Beijing & St. Louis.
  4. Gibbs Russell, G. E., W. G. Welman, E. Reitief, K. L. Immelman, G. Germishuizen, B. J. Pienaar, M. v. Wyk & A. Nicholas. 1987. List of species of southern African plants. Mem. Bot. Surv. S. Africa 2(1–2): 1–152(pt. 1), 1–270(pt. 2).
  5. Nasir, E. & S. I. Ali (eds). 1980-2005. Fl. Pakistan Univ. of Karachi, Karachi.
  6. ORSTOM. 1988. List Vasc. Pl. Gabon Herbier National du Gabon, Yaounde.
  7. Schatz, G. Y., S. Andriambololonera, Andrianarivelo, M. W. Callmander, Faranirina, P. P. Lowry, P. B. Phillipson, Rabarimanarivo, J. I. Raharilala, Rajaonary, Rakotonirina, R. H. Ramananjanahary, B. Ramandimbisoa, A. Randrianasolo, N Ravololomanana, Z. S. Rogers, C. M. Taylor & G. A. Wahlert. 2011. Catalogue of the Vascular Plants of Madagascar. Monogr. Syst. Bot. Missouri Bot. Gard. 0(0): 0–0.

Enllaces esternos[editar | editar la fonte]